ISAAC NEWTON viata si activitatea

Isaac Newton a fost un fizician, un fizician înainte de toate. Laboratorul sau urias a fost domeniul astronomiei, iar instrumentele sale geniale au fost metodele matematice. Newton nu s-a lasat antrenat de latura pur astronomica si matematica a activitatii sale, ci a ramas de preferinta fiziciaN. Pâna la Newton si dupa el, pâna în timpurile noastre, omenirea n-a cunoscut o manifestare a geniului stiintific, de o forta si o durata mai mare.Newton a fost primul care si-a dat seama de aceasta.
Spencer ne comunica urmatoarele cuvinte ale lui Newton, rostite cu putin timp înaintea mortii sale :"Nu stiu cum arat eu în fata lumii, dar mie mi se pare ca sunt un baiat care se joaca pe malul marii si se distreaza cautând din timp în timp pietricele mai colorate decât de obicei, sau o scoica rosie, în timp ce marele ocean al adevarului se întinde necunoscut în fata mea".Newton s-a nascut în anul izbucnirii marelui razboi civil în Anglia, a fost martorul executarii lui Carol I, al domniei lui Cromwell, al restaurarii Stuartilor, al asa-numitei "glorioase revolutii, fara varsare de sânge" din 1688 si a murit în vârsta de 85 de ani, când regimul constitutional era consolidat ; el a fost contemporanul lui Petru I si al lui Ludovic al XIV-lea.
Dar furtunile politice n-au lasat, pare-se, urme adânci asupra vietii lui Newton. El a ramas, cel putin în aparenta, un "filozof" apolitic, în acel sens larg în care cuvântul era folosit în vechime.Viata lui Newton a decurs linistita, pasnica si monotona ; el a murit necasatorit, iar calatoriile lui s-au marginit la mici distante, netrecând granitele Angliei. Newton s-a bucurat de o sanatate robusta, niciodata nu a avut prieteni apropiati, de o vârsta cu el.Cu toata amploarea extraordinara a preocuparilor sale stiintifice, Newton nu a fost un geniu universal, ca Leonardo da Vinci, sau un "polihistor", ca Leibniz. Gândirea si activitatea lui s-au concentrat asupra "filozofiei naturale" sau a fizicii, matematica si astronomie. Preocuparile teologice si istorice ale lui Newton pot fi considerate doar ca un tribut inevitabil pe care l-a platit epocii, ca si multi dintre contemporanii lui, desi el însusi era uneori înclinat sa considere preocuparile sale în domeniul teologiei si religiei drept activitatea lui principala.
Newton s-a nascut în satul Woolsthorpe, situat la 10km sud de oraselul Grantham, în apropierea tarmului rasaritean al Angliei.Despre originea familiei Newton din Woolsthorpe exista foarte putine informatii. Pâna la dobândirea titlului de noblete, Newton se interesa, pare-se, foarte putin de strampsii lui. Cum se întâmpla adeseori, familia îsi amintea, dintre stramosi, numai de bunici. Este aevarat ca dupa ce a devenit "sir Isaac", Newton a prezentat Camerei heraldice un tablou genealogic oficial, cuprinzând pe toti ascendentii sai pâna la tatal stra-strabunicului, John Newton.În 1656, mama lui Newton ramasese vaduva si s-a înapoiat la Woolsthorpe cu trei copii - fratele si surorile lui Isaac. Baiatul avea 15 ani; el putea fi un ajutor în gospodarie si mama l-a adus in 1658 de la Grantham înapoi la Woolsthorpe. El a ramas la tara 2 ani, un timp destul de îndelungat pentru un adolescent. În afara de câteva anectode, se stie foarte putin despre aceasta perioada importanta din viata lui Newton, când s-au format caracterul si înclinatiile lui .În relatarile despre perioada scolara a vietii lui Newton, aparute dupa moartea sa, este greu sa se deosebeasca faptele reale de legende. În ele se reflecta clar dorinta fireasca de a scoate în evidenta acele trasaturi ale lui care s-au manifestat cu toata puterea mai târziu.
Scoala din Grantham, unde Newton a petrecut aproape 5 ani, a avut, probabil, o mare influenta asupra formarii caracterului sau, contribuind la însusirea matematicii, limbii latine si a teologiei, necesare pentru studiile universitare.Newton avea pasiunea de a construi jucarii mecanice complicate, modele de mori de apa si de soare.
Copilului îi placea sa confectioneze zmeie, pe care, uneori, le înalta noaptea, agatându-le felinare de hârtie colorata si raspândind cu aceasta ocazie, în gluma, zvonuri despre o noua cometa. Sotul nepoatei lui Newton, Condwitt, povesteste ca acesta considera drept prima sa experienta de fizica aceea pe care a facut-o în anul mortii lui Cromwell (1658), si anume: dorind sa determine puterea vântului în timpul furtunii, el a masurat lungimea sariturii sale proprii în directia vântului si în sens contrar.Mai multe marturii confirma ca Newton avea talent la desen. Pe peretii camerei sale din casa farmacistului erau atârnate desene, portrete ale conducatorilor scolii de la Grantham, chipul regelui Carol I (acest tablou din camera lui Newton ne permite sa ne facem o idee despre sentimentele sale politice regaliste în epoca lui Cromwell). Sub chipul regelui se aflau versuri, pe care vechii biografi le atribuiau lui Newton însusi. Perioadei de la Grantham îi apartine singura, dupa cât se pare, idila din viata lui Newton. În casa farmacistului Clark el s-a împrietnit cu mica miss Storey, pe care o crestea farmacistul. Mai târziu, prietenia, dupa presupunerile biografilor, s-a transformat în dragoste si s-a pus la cale casatoria lor. Ulterior însa, când Newton s-a hotarât definitiv pentru cariera universitara, el a renuntat la intentia de a se casatori. Dupa traditia medievala, membrii colegiului trebuiau sa ramâna celibatari. Mistress Vincent (fosta miss Storey) îsi amintea la batrânete ca Newton era un tânar tacut, gânditor si serios, care participa fara placere la jocurile tovarasilor sai. El prefera sa ramâna acasa, chiar în societatea fetelor, carora le facea adeseori masute, dulapioare si alte jucarii. Îi placea de asemenea, dupa spusele ei, sa culeaga ierburi de leac.Pâna la sfârsitul vietii, Newton a întretinut raporturi de prietnie cu tovarasia jocurilor sale din copilarie, a ajutat-o si a vizitat-o ori de câte ori venea prin locurile natale. Fosta miss Storey a murit în vârsta de 82 de ani, supravietuindu-i. Casa farmacistului din Grantham era astfel, în multe privinte, placuta lui Newton. Se spune ca în cursul deselor sale drumuri la bâlciul din Grantham, tânarul fermier uita de însarcinarile gospodaresti care I se dadeau, lasa calulu în paza batrânului servitor care îl însotea si petrecea ore în sir la familia Clark.O data cu mutarea la Cambridge intervine o schimbare radicala în viata lui. Interesele familiale, ale gospodariei, cunostintele si prietenii, toate sunt uitate în atmosfera austera de la Trinity-College.
Singurul profesor al lui Newton care a exercitat efectiv o mare influenta asupra lui a fost Isaac Barrow, primul profesor care a ocupat catedra Lucas. Isaac Barrow (1630-1667), tânar profesor pe vremea studentimii luiNewton, a devenit, probabil mai târzium prietenul sau.Cum s-a desfasurat viata de zi cu zi a lui Newton în primii ani la Cambridge? Despre aceasta s-au pastrat putine date. Se stie ca uneori lua parte la chefuri studentesti si juca carti. Probabil însa pentru a nu se singulariza printre ceilalti.Tânarul Newton a fost econom si ordonat în cheltuielile sale; el cheltuia sume mai importante numai pe carti si aparate stiintifice. Veniturile lui, din momentul când a devenit membru al colegiului, au fost destul de importante, atingând 200-250 de lire sterline pe an. Cu o asemenea suma pe vremea aceea se putea trai comfortabil, mai ales în provincie.Societatea regala a devenit arena principala a luptei si a victoriilor stiintifice ale lui Newton.
De la 30 noiembrie 1703 si pâna la sfîrsitul vietii, el a fost presedintele acestei societati.Telescopul lui Newton a devenit curând un obiect de mândrie nationala în Anglia si aparatul preferat al astronomilor englezi. Multe eforturi pentru perfectionarea lui s-au facut de catre Halley, înca din timpul când traia Newton. El însusi a continuat sa lucreze, cel putin 10 ani, la îmbunatatirea aparatului. În Optica se mentioneaza faptul ca în 1681-1682 el a încercat sa înlocuiasca oglinda metalica cu un menisc de sticla, acoperit cu mercur pe partea convexa. Telescopul-reflector a fost folosit cu mult succes pentru descoperiri astronomice foarte importante de W. Herschel, care a construit în 1789 un instrument, a carui oglinda avea un diametru de 122cm . În secolul al XIX-lea, lordul Ross a construit un reflector si mai mare, cu o oglinda al carei diametru a atins 182cm. Cu ajutorul acestui telesscop au fost descoperite, printre altele, nebuloasele spirale, adica universuri noi, corespunzatoare galaxiei noastre.Telescopul lui Newton poate fi considerat drept un preludiu la toata activitatea lui ulterioara.
Asa cum într-o uvertura, care percede o mare piesa muzicala, motivele principale se împletesc, tot astfel în telescopul lui Newton se pot urmari izvoarele tuturor directiilor principale ale gândirii si activitatii sale stiintifice ulterioare.Ocolirea aberatiei cromatice a constituit începutul tuturor cercetarilor optice ale lui Newton ; cautarea aliajului potrivit pentru oglizi a contribuit, probabil, într-o masura însemnata la cercetarile sale chimice ulterioare si la competenta conducere a Monetariei. Scopul direct al telescopului - lumea astrilor - l-a atras pe Newton spre problemele de baza ale mecanicii ceresti ale astronomiei. În fine, munca sterila cu suprafetele nesferice, care a precedat reflectorul, era legata în mod inevitabil de geometria sectiunilor conice si de problemele generale ale analizei.Dupa acest preludiu cu telescopul, s-au succedat fazele cele mai importante ale vietii stiintifice a lui Newton. La o saptamâna de la admiterea lui ca membru al Societatii regale, el scrie urmatoarele rânduri semnificative secretarului societatii, Oldenburg: "N-ati putea sa-mi comunicati în apropiata dv. Scrisoare, cât timp vor mai dura sedintele saptamânale ale Societatii, caci eu doresc sa supun aprobarii Societatii regale o comunicare asupra unei descoperiri în fizica, descoperire care m-a dus la constrirea telescopului. Nu ma îndoiesc ca acest referat va fi mai placut decât comunicarea despre aparat ; caci dupa judecata mea, este vorba de cea mai remarcabila, daca nu si cea mai importanta descoperire care s-a facut vreodata cu privire la fenomenele naturii."Newton s-a antrenat în polemica, a trebuit sa scrie criticilor scrisori lungi, care treceau prin mâinile secretarului Societatii regale - Oldenburg. Îl iritau obiectiile nefondate, era jignit când concluziile sale erau calificate ipoteze - cuvant pe care nu-l putea suferea. "Stiti - scria el lui Oldenburg - ca adevarata metoda de a descoperi însusirile lucrurilor consta în a le deduce din experienta. V-am mai spus ca teoria mea este concludenta pentru mine… nu numai pentru ca sunt infirmate toate presupunerile contrarii, ci si pentru ca decurge din experientele pozitive si hotarâtoare."Raspunzând pentru a doua oara iezuitului Paradis prin intermediul lui Oldenburg, Newton repeta din nou, iritat: " Trebuie sa observ, înainte de toate, ca teoria mea despre refractia luminii si despre culori consta exclusiv în determinarea unor însusiri ale luminii fara a emite vreo ipoteza despre originea ei ".Daca tinem seama ca Newton a lucrat si în domeniul acusticii, cel putin teoretic, vedem ca urmele activitatii sale pot fi constatate în toate domeniile fizicii : în mecanica, în caldura, în teoria despre sunet, lumina, electricitate si magnetism si în domeniul acelor fenomene, care astazi sunt reunite sub denumirea de "fizica moleculara".Newton era, fara îndoiala, un om profund relegios si în afara de aceasta, un teolog erudit. În 1703 Locke scria nepotului sau King: " Newton este într-adevar un savant remarcabil, nu numai datorita uimitoarelor sale realizari în domeniul matematicii, ci si în teologiei, gratie vastelor sale cunostinte în sfânta scriptura, putini putându-se compara cu el ". Newton se bucura de asemenea mare celebritate ca teolog si în cercuri mai largi.
Triumful stiintific al lui Newton în ultimele decenii se împletea într-un anumit grad cu o bunastare exterioara: onorurile palatului, respectul discipolilor, îngrijire buna acasa. Nepoata sa a continuat sa locuiasca la el si nu s-a despartit de el nici dupa ce s-a maritat a doua oara cu Condwitt. Batrânetea lui a fost linistita, fara complicatii si zguduiri bruste. Abia la vârsta de 80 de ani s-a constatat la Newton o afectiune serioasa a basicii, însotita de o litiaza. Cu toate ca detinea o functie înalta, el a ramas pâna în ultimele zile modest si simplu în relatiile cu oamenii si în îmbracaminte. Dupa marturia multor contemporani, în înfatisarea sa exterioara Newton nu avea nimic deosebit, care sa atraga atentia.
Era de statura sub-mijlocie, îndesat si cu o privire vie si patrunzatoare. Numarul destul de mare de portrete în ulei confirma parerile contemporanilor sai. Newton se bucura de o sanatate excelenta ; pâna la sfârsitul vietii sale el a pierdut doar o singura masea si si-a pastrat pâna la sfârsit un par des si frumos, de un alb splendid la batrânete, dupa marturia lui Condwitt. Parul si-l lega uneori cu o funda. Newton nu era un bun tovaras de conversatie, fiind mereu cufundat în gânduri. În legatura cu aceasta s-au pastrat multe anectode despre felul sau de a fi distrat. Econom si socotit, el îsi ajuta întotdeauna cu placere prietenii si rudele.
Dupa moartea sa a ramas o mostenire importanta, de 32 000 lire sterline.Starea sanatatii lui Newton s-a înrautatit vizibil în 1725. În acest an Londra a fost vizitata de preceptorul lui Ludovic al XV-lea, abatele Alary, si Newton a putut prezida înca sedinta solemna a Societatii regale, tinuta cu acest prilej. Din 1725 Newton si-a încetat de fapt serviciul la Monetarie si si-a predat functiile sotului nepoatei sale - Condwitt. El a fost mutat la Kensington, iar pe 28 februarie 1727 el merse la londra pentru a prezida sedinta Societatii regale. La înapoiere în Kensington, la 4 martie, el a avut o criza de litiaza. Câteva zile mai erau sperante ca Newton se va însanatosi; la 18 martie Newton mai citise ziarele si avusese o convorbire cu medicul au si cu Condwitt. În seara aceleiasi zile el si-a pierdut cunostinta si a murit linistit în noaptea de 20 spre 21 martie, în vârsta de 84 de ani. Corpul lui Newton a fost adus dee la Kensington la Londra si înmormântat în cadrul unei ceremonii solemne la Westminster. Peste patru ani, rudele lui Newton au ridicat la mormântul sau un monument cu chipul lui, decorat cu diferite embleme si simboluri.
Epitaful de pe mormânt are urmatorul text:"Aci se odihneste sir Isaac Newton, nobil, care cu o ratiune aproape divina a demonstrat cel dintâi, cu faclia matematicii, miscarea planeteler, caile cometelor si fluxurile oceanelor.El a cercetat deosebirile razelor luminoase si diferitele culori care apar în legatura cu acesta, ceea ce nu banuia nimeni înaintea lui. Interpret sârguincios, întelept si corect al naturii, al antichitatii si al sfintei scripturi, el a afirmat prin filozofia sa maretia Dumnezeului atotputernic, iar prin caracterul sau exprima simplitatea evanghelica. Sa se bucure muritorii, ca a existat o asemenea podoaba a speciei umane. Nascut la 25 decembrie 1642, decedat la 20 martie 1727".