MARIA TEREZA
Maria Tereza a Austriei, cunoscută şi ca Maria Terezia, (n. 13 mai 1717, Viena - d. 29 noiembrie 1780, Viena), din Casa de Habsburg, a fost conducătoarea Ţărilor Ereditare Austriece între anii 1740-1780, fiica împăratului Carol al VI-lea (1685–1740), soţia împăratului Francisc Ştefan şi mama împăraţilor Iosif al II-lea şi Leopold al II-lea.
A purtat titlurile de Arhiducesă a Austriei, regină a Boemiei, regină a Ungariei, Mare Principesă a Transilvaniei etc. Deşi nu a fost niciodată încoronată cu coroana Sfântului Imperiu Roman, este cunoscută ca împărăteasă ca urmare a faptului că a fost căsătorită (din 1736) cu Francisc Ştefan de Lorena (germ. Franz Stephan von Lothringen), care a fost ales în demnitatea de împărat romano-german în 1745, purtând numele de Franz I Stephan. De atunci încolo Maria Terezia a purtat titlul de Împărăteasă Romană (vezi Sfântul Imperiu Roman).
Politica externă
În baza Pragmaticei Sancţiuni adoptate de împăratul Carol al VI-lea, conducerea Casei de Habsburg şi prin aceasta puterea politică efectivă a revenit fiicei sale, Mariei Terezia.
Regele Frederic al II-lea al Prusiei a refuzat să recunoască Pragmatica Sancţiune, ceea ce a dus la Războiul de Succesiune Austriacă (1740-1748). Maria Terezia a reuşit să se impună ca succesoare a tatălui ei, pierzând însă Silezia în favoarea Prusiei.
Planul cancelarului Kaunitz de redobândire a Sileziei a eşuat în urma Războiului de şapte ani (1756-1764).
Politica internă
Monumentul din Sibiu al împărătesei Maria Terezia (situat în faţa fostului orfelinat din cartierul Terezian)
În plan intern Maria Terezia a iniţiat un amplu program de reformă, cunoscut sub numele de "Reforma tereziană de stat". A promovat dezvoltarea industriei textile şi a comerţului. În 1768 a adoptat un nou cod penal ("Constitutio Criminalis Theresiana"), iar în 1776 a interzis tortura. A îmbunătăţit situaţia ţăranilor, în special cea a iobagilor, deschizând drumul spre desfiinţarea iobăgiei, măsură adoptată în timpul domniei fiului ei, împăratul Iosif al II-lea (1780-1790). Maria Terezia a înlăturat scutirea de impozit a nobilimii şi clerului, impunând totodată limitarea puterilor acestor categorii. În 1774 a promovat reforma şcolară ("Ratio educationis"), punând bazele învăţământului secularizat (de stat) pe tot cuprinsul Monarhiei Habsburgice. A înlăturat astfel monopolul bisericesc în domeniul educaţiei.
În timpul domniei Mariei Terezia cultura a cunoscut un avânt deosebit, manifestându-se atât în domeniul arhitecturii, cât şi în cel muzical (Wolfgang Amadeus Mozart).
Oraşul Theresienstadt din nordul Boemiei, întemeiat de Iosif al II-lea ca oraş-garnizoană, a fost denumit astfel în memoria mamei sale. De asemenea, cartierul Terezian din Sibiu poartă acest nume în amintirea împărătesei Maria Terezia.
Una dintre cele mai cunoscute monede din lume, talerul levantin, se bate şi în zilele noastre cu efigia Mariei Tereza.
Familia:
Mamă a 16 copii (11 fete şi 5 băieţi):
Maria Elisabeta (* 5 februarie 1737 - † 7 iulie 1740)
Maria Ana (* 6 octombrie 1738 - † 19 noiembrie 1789)
Maria Carolina (* 12 ianuarie 1740 - † 25 ianuarie 1741)
Iosif al II-lea (* 13 martie 1741 - † 20 februarie 1790), împărat
Maria Cristina ( 13 mai 1742 - 24 iunie 1798), căsătorită cu ducele Albert de Sachsen-Teschen (1738-1822)
Maria Elisabeta (* 13 august 1743 - † 25 septembrie 1808), stareţă în Innsbruck Carol Iosif (* 1 februarie 1745 - † 18 ianuarie 1761)
Maria Amalia (* 26 februarie 1746 - † 18 iunie 1804), căsătorită cu ducele Ferdinand de Parma (1751-1802)
Leopold al II-lea (* 5 mai 1747 - † 1 martie 1792), împărat
Carolina (*/† 17 septembrie 1748)
Johanna Gabriela (* 4 februarie 1750 - † 23 decembrie 1762), logodită cu Ferdinand I, regele Siciliei (1751-1825)
Josepha (* 19 martie 1751 - † 15 octombrie 1767), logodită cu Ferdinand I, regele Siciliei
Maria Carolina (* 13 august 1752 - † 7 septembrie 1814), căsătorită în 1768 cu Ferdinand I, regele Siciliei
Ferdinand (* 1 iunie 1754 - † 24 decembrie 1806), căsătorit cu Maria Beatrice d'Este, moştenitiarea ducatului Modena (1750 - 1829)
Maria Antoaneta (Maria Antonia) (* 2 noiembrie 1755 - † 16 octombrie 1793), căsătorită (1770) cu Ludovic al XVI-lea, rege al Franţei (1754-1793)
Maximilian Francisc, (* 8 decembrie 1756 - † 27 iulie 1801), arhiepiscop şi principe elector de Köln
A purtat titlurile de Arhiducesă a Austriei, regină a Boemiei, regină a Ungariei, Mare Principesă a Transilvaniei etc. Deşi nu a fost niciodată încoronată cu coroana Sfântului Imperiu Roman, este cunoscută ca împărăteasă ca urmare a faptului că a fost căsătorită (din 1736) cu Francisc Ştefan de Lorena (germ. Franz Stephan von Lothringen), care a fost ales în demnitatea de împărat romano-german în 1745, purtând numele de Franz I Stephan. De atunci încolo Maria Terezia a purtat titlul de Împărăteasă Romană (vezi Sfântul Imperiu Roman).
Politica externă
În baza Pragmaticei Sancţiuni adoptate de împăratul Carol al VI-lea, conducerea Casei de Habsburg şi prin aceasta puterea politică efectivă a revenit fiicei sale, Mariei Terezia.
Regele Frederic al II-lea al Prusiei a refuzat să recunoască Pragmatica Sancţiune, ceea ce a dus la Războiul de Succesiune Austriacă (1740-1748). Maria Terezia a reuşit să se impună ca succesoare a tatălui ei, pierzând însă Silezia în favoarea Prusiei.
Planul cancelarului Kaunitz de redobândire a Sileziei a eşuat în urma Războiului de şapte ani (1756-1764).
Politica internă
Monumentul din Sibiu al împărătesei Maria Terezia (situat în faţa fostului orfelinat din cartierul Terezian)
În plan intern Maria Terezia a iniţiat un amplu program de reformă, cunoscut sub numele de "Reforma tereziană de stat". A promovat dezvoltarea industriei textile şi a comerţului. În 1768 a adoptat un nou cod penal ("Constitutio Criminalis Theresiana"), iar în 1776 a interzis tortura. A îmbunătăţit situaţia ţăranilor, în special cea a iobagilor, deschizând drumul spre desfiinţarea iobăgiei, măsură adoptată în timpul domniei fiului ei, împăratul Iosif al II-lea (1780-1790). Maria Terezia a înlăturat scutirea de impozit a nobilimii şi clerului, impunând totodată limitarea puterilor acestor categorii. În 1774 a promovat reforma şcolară ("Ratio educationis"), punând bazele învăţământului secularizat (de stat) pe tot cuprinsul Monarhiei Habsburgice. A înlăturat astfel monopolul bisericesc în domeniul educaţiei.
În timpul domniei Mariei Terezia cultura a cunoscut un avânt deosebit, manifestându-se atât în domeniul arhitecturii, cât şi în cel muzical (Wolfgang Amadeus Mozart).
Oraşul Theresienstadt din nordul Boemiei, întemeiat de Iosif al II-lea ca oraş-garnizoană, a fost denumit astfel în memoria mamei sale. De asemenea, cartierul Terezian din Sibiu poartă acest nume în amintirea împărătesei Maria Terezia.
Una dintre cele mai cunoscute monede din lume, talerul levantin, se bate şi în zilele noastre cu efigia Mariei Tereza.
Familia:
Mamă a 16 copii (11 fete şi 5 băieţi):
Maria Elisabeta (* 5 februarie 1737 - † 7 iulie 1740)
Maria Ana (* 6 octombrie 1738 - † 19 noiembrie 1789)
Maria Carolina (* 12 ianuarie 1740 - † 25 ianuarie 1741)
Iosif al II-lea (* 13 martie 1741 - † 20 februarie 1790), împărat
Maria Cristina ( 13 mai 1742 - 24 iunie 1798), căsătorită cu ducele Albert de Sachsen-Teschen (1738-1822)
Maria Elisabeta (* 13 august 1743 - † 25 septembrie 1808), stareţă în Innsbruck Carol Iosif (* 1 februarie 1745 - † 18 ianuarie 1761)
Maria Amalia (* 26 februarie 1746 - † 18 iunie 1804), căsătorită cu ducele Ferdinand de Parma (1751-1802)
Leopold al II-lea (* 5 mai 1747 - † 1 martie 1792), împărat
Carolina (*/† 17 septembrie 1748)
Johanna Gabriela (* 4 februarie 1750 - † 23 decembrie 1762), logodită cu Ferdinand I, regele Siciliei (1751-1825)
Josepha (* 19 martie 1751 - † 15 octombrie 1767), logodită cu Ferdinand I, regele Siciliei
Maria Carolina (* 13 august 1752 - † 7 septembrie 1814), căsătorită în 1768 cu Ferdinand I, regele Siciliei
Ferdinand (* 1 iunie 1754 - † 24 decembrie 1806), căsătorit cu Maria Beatrice d'Este, moştenitiarea ducatului Modena (1750 - 1829)
Maria Antoaneta (Maria Antonia) (* 2 noiembrie 1755 - † 16 octombrie 1793), căsătorită (1770) cu Ludovic al XVI-lea, rege al Franţei (1754-1793)
Maximilian Francisc, (* 8 decembrie 1756 - † 27 iulie 1801), arhiepiscop şi principe elector de Köln
Postare mai nouă Postare mai veche