STRUCTURA ACEANELOR

Aproximativ trei sferturi (71%) din suprafaţa Pamantului este acoperită de oceane, fiind un corp global de ape sarate care sunt împărţite de continente şi arhipelaguri în cinci oceane:
Oceanul Antarctic
Oceanul Arctic
Oceanul Atlantic
Oceanul Indian
Oceanul Pacific
Graniţele între oceane au fost stabilite de Organizaţia Internaţională de Hidrografie, astfel că Oceanul Antartic se extinde de la coasta Antarcticii până la 60 de grade latitudine sudică.
Regiunile mai mici ale oceanelor se numesc mări, golfuri, strâmtori, etc.

Pe adâncime, mările şi oceanele se pot zona în modul următor:

zona epipelagică sau Euphotică până la o adâncime de 200 m.
zona mesopelagică sau disphotică între adâncimile de 200 - 1000 m Tiefe.
zona bathipelagică între adâncimile de 1000 - 4000 m.
zona abissopelagică între adâmimile de 4000 - 6000 m.
zona hadopelagică la adâncimi peste 6000 m.

Sub aspect biocenotic găsim patru zone:

1. zona litorală;
2. zona pelagică;
3. zona abisală;
4. zona benthală care este sub influenţa fundului oceanului şi care poate fi împărţită la rândul ei în următoarele zone:
zona bathyală (din greacă bathys = adâmcime) este zona în care fundul mării coboară sub nivelul platformei continentale şi este situată la adâncimi între 200 - 2000/3000 m.
zona abisală (din latină abyssus - prăpastie) este domeniul fundului mărilor situat de la adâncime de 2000/3000 m până la 6000 m
zona hadală (din greacă hades = lumea suberană), care cuprinde gropile adânci ale oceanelor situate la adâncimi de peste 5000. m