CIVILIZATIA MAYASA

Este de necontestat faptul ca cea mai grandioasa civilizatie care s-a dezvoltat in emisfera Vestica si una dintre cele mai marete care au evoluat vreodata pe Pamint, a fost cea mayasa. Dovezile arheologice si sursele istorice atesta ca asa-numitii indieni Maya sint o populatie mongoloida care a parasit Asia in doua valuri, cu 28.000 si 12.000 de ani in urma, a traversat strimtoarea Bering si continentul Nord American, stabilindu-se in final in America Centrala, pe teritoriul care astazi este impartit intre Mexic, Honduras, Belize si El Salvador. In parte aceleasi surse si in plus cele oculte, acrediteaza ideea ca acestia ar fi fost initial o populatie refugiata din Atlantida, continentul scufundat cu 12.000 de ani in urma in apele oceanului Atlantic.
Cert este ca mayasii au dezvoltat un sistem de scriere hieroglifica care nici macar astazi nu a putut fi descifrat in totalitate, sisteme matematice, astronomice si astrologice complexe, precum si un calendar atit de exact, incit acesta poate indica cu precizie orice zi dintr-o perioada de 370.000 de ani.
De fapt, mayasii (ca si urmasii acestora, aztecii, ca de altfel intreaga populatie de amerindieni a Americii Centrale) foloseau doua calendare diferite. Un calendar solar dupa care se orientau cei care se ocupau cu agricultura, legile si finantele. Acesta era alcatuit din 18 luni de cite 20 de zile fiecare (insumind asadar 360 de zile), plus 5 zile la sfirsitul anului, considerate de altfel nenorocoase. Anii bisecti erau ignorati pentru un interval de 52 de ani, la sfirsitul caruia se adaugau 13 zile (recuperindu-se astfel zilele ignorate), si intregul ciclu se relua de la inceput. Cel de-al doilea calendar, numit “calendarul sacru”, era cel dupa care se desfasurau evenimentele religioase, festivalele si prezicerile, fiind alcatuit din 13 saptamini a cite 20 de zile fiecare, cu un total deci, de 260 de zile. Atit calendarul civil, cit si cel religios erau urmate in paralel, ajungindu-se ca acestea sa aiba aceeasi pozitie unul fata de altul la sfirsitul unui interval de 52 de ani.
In 1952 a fost descoperit la Palenque in Mexic, un mormint (de fapt singurul de acest fel din intreaga America Centrala) a carui constructie este foarte asemanatoare cu cea a asa-zisului mormint al lui Cheops aflat in Marea Piramida de la Giza din Egipt. Se presupune ca mormintul este al lui Pacal Votan, despre care legendele mayase povestesc ca ar fi fost un initiat care a descins in peninsula Yucatan, aducind cu el fantastice cunostinte universale. Pe piatra care acopera sarcofagul se afla sculptata o scena care il infatiseaza pe eroul mayas in ceea ce pare a fi un vehicol spatial, asemanator unei cabine de avion sau navete spatiale din zilele noastre.
Intre nenumaratele vestigii mayase s-a mai descoperit un basorelief format din trei cercuri concentrice. Cercul exterior este alcatuit din 20 de hieroglife mayase, iar urmatorul din 13, cele doua reprezentind asadar calendarul sacru mayas. In sfirsit, cel de-al treilea cerc este alcatuit din opt grupuri de cite trei linii, unele continue, altele discontinue, aranjate sub forma unui octagon. In mijlocul octagonului se gaseste un insemn (asemanator simbolului Yin - Yang chinezesc), simbol numit Hunab Ku si care tradus inseamna “Cel care confera miscare si masura”. Hunab Ku este, in simbolistica mayasa, centrul galactic, centrul Caii Lactee, de unde este emisa energia care parvine atit Soarelui (steaua centrala a sistemului nostru solar), cit si Pamintului. Termenul de “miscare” (incorporat in numele simbolului) se refera la propagare, iar cel de “masura”, la ritm si periodicitate - stiut fiind faptul ca diversele forme de energie se propaga in ritmuri diferite, fenomen care da nastere la configuratii energetice variate.
In Muzeul National de Antropologie din Mexico City se afla expus un calendar solar aztec, un basorelief sculptat pe o piatra circulara cu un diametru de 3,7 metri si cu greutatea de 25 tone, care a fost descoperit in zona orasului respectiv in anul 1790. In partea centrala a calendarului se afla fata zeului solar Tonatiuh, aceasta fiind inconjurata de 4 dreptunghiuri. In dreptunghiurile respective sint reprezentate incarnarile anterioare ale zeului Soare. In sistemul cosmogonic mayas era acrediata ideea ca 4 lumi diferite ar fi existat inaintea celei prezente. Lumile anterioare, impreuna cu incarnarile zeului Soare, ar fi fost distruse de catastrofe in urma carora specia umana aproape ca a disparut de pe fata planetei.
In primul dreptunghi (asociat cu punctul cardinal Vestic) este sculptat capul unui jaguar, deoarece prima lume a fost distrusa de 4 jaguari, jaguarul fiind o reprezentare - in conceptia mayasa - a Zeului Creator Tezcatlipoca. Cel de-al doilea dreptunghi (asociat cu Nordul) il infatiseaza pe Sarpele cu pene, “Zeul celor 4 Vinturi”, deoarece a doua civilizatie a planetei a fost distrusa de uragane cataclismice. Cel de-al treilea dreptunghi (asociat cu Estul) infatiseaza un dragon, “Zeul celor 4 fulgere si trasnete” care a distrus a treia civilizatie umana. Si in sfirsit, al patrulea dreptunghi (asociat cu Sudul) infatiseaza o sopirla, “Zeul celor 4 ape”, deoarece ultima civilizatie a fost distrusa de un potop cataclismic care a durat 52 de ani si din care au scapat doar un barbat si o femeie, desigur cu scopul de a continua evolutia speciei umane. Este interesanta aceasta alegorie a carei ultima parte aminteste de legendarul potop al lui Noe descris in Vechiul Testament si de tragedia locuitorilor continentului Atlantida scufundati in apele oceanului acum 12.000 de ani, ai caror urmasi directi, mayaşii se pare ca au fost.
Cel de-al cincilea Soare, reprezentat in mijlocul calendarului, este “Soarele celor 4 cutremure” si prevesteste sfirsitul civilizatiei actuale in urma unor curemure cataclismice, atit de puternice cum nu au mai fost vreodata pe aceasta planeta, si care vor veni de undeva din partea de Vest. Este foarte straniu si un semn de rau augur, faptul ca extrem de precisul calendar mayan care incepe numaratoarea anilor prezentului ciclu cu data de 12 August 3113 i.Ch., se opreste la data de 21 Decembrie 2012. Aceasta perioada insumeaza 5125 de ani, durata a 13 baktuni sau a unei asa numite epoci creatoare.
Probabil ca exista pe undeva o similitudine intre mitul celui de-al cincilea Soare mayan si Apocalipsa lui Ioan din Noul Testament care prevesteste aparitia, la sfirsitul mileniului al doilea, a “unui cer nou si unui pamint nou, pentru ca cerul dintii si pamintul dintii pierisera si marea nu mai era”. Calendarul mayan prezinta 21 Decembrie 2012 ca data la care va avea loc colapsul tehnologic total si sfirsitul actualei civilizatii.
Mai sigur este insa faptul ca exista o similitudine intre miturile cosmogonice si antropologice mayane si cele Tibetane. Astfel, in Doctrina Secreta Tibetana (pastrata cu mare grija si transmisa de mii si mii de ani din generatie in generatie), se atesta existenta, pina la ora actuala, a 5 rase si civilizatii umane - primele 4 disparute, fiecare la rindul ei, in urma unui cataclism devastator. Doctrina Tibetana se afla in contradictie totala cu teoria Darwinista, conform careia omul a evoluat din maimutele antropoide.
Ceea ce sustine aceasta este ca omul a aparut pe Pamint in forma lui fizica, materiala, cu mult mai multe milioane de ani in urma decit sustin teoriile stiintifice contemporane. Primele doua rase umane au fost imateriale si asexuale. Doar a treia rasa a capatat corp material si sex diferentiat, aceasta rasa fiind cea a lemurienilor (locuitorii continentului Mu din Pacific), ai caror urmasi sint in ziua de astazi indigenii arborigeni ai Australiei si rasele de culoare raspindite pe intreaga suprafata a globului.

Postare mai nouă Postare mai veche

Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...

Ultimele Articole