Curiozitati despre lilieci

Liliecii nu sunt prea indragiti de cei mai multi oameni, avand si o reputatie destul de proasta. Pe nedrept, au fost asociati cu vampirii, insa in realitate, exista doar cateva specii care se hranesc cu sangele altor animale. Liliecii care traiesc pe continentul european sunt in exclusivitate insectivori. In timpul unei vieti, un liliac consuma aproximativ 10 kilograme de tantari.

Liliecii folosesc ca adapost pesterile, scorburile copacilor, fisurile stancilor si podurile nelocuite. Speciile care traiesc in zona temperata, inclusiv cei din Romania, hiberneaza sau migreaza pentru a putea supravietui anotimpului rece.

Liliacul este probabil singurul mamifer zburator (capabil de zbor sustinut). Face parte din ordinul Chiroptera (Cuvantul Chiroptera vine din greaca, cuvintele kheir = mana, pteron = aripa). Aceasta denumire vine de la caracterul esential al acestuia de a-si transforma membrele anterioare in aripi.
De pe laturile corpului porneste o pielita subtire care uneste membrele anterioare , ce au 4 degete alungite cu membrele posterioare (care au degete scurte si ghiare ascutite cu care se agata) si coada, lunga si subtire. In timpul zborului, pielita este mai bine intinsa prin prin indepartarea degetelor.
Capul este mic si alungit, are o gura larga, ochi foarte mici, iar urechile au pavilioane lungi.
Corpul de marimea unui soricel, este scurt, indesat, cu scheletul usor, format din oase subtiri. Osul pieptului are o carena mica (proeminenta alungita in forma de creasta a sternului pe care sunt fixati muschii pieptului si care actioneaza aripile) pe care se fixeaza mischii aripilor, bine dezvoltati.
Organele de simt: Zburand mai mult noaptea, are vederea slaba. Mirosul, pipaitul si auzul sunt foarte bine dezvoltate.

In timpul zilei liliacul sta ascuns in locuri intunecate, si se agata cu ghiarele membreleor posterioare atarnat cu capul in jos, infasurat in aripi.
Hranirea liliacul se hraneste cu insecte pe care le prinde in zbor, cu ajutorul dintiilor care au varfuri foarte ascutite ca niste ace cu care sfarama corpul insectelor.
Inmultirea perioadele de gestatie la femelele lilieci sunt cuprinse intre 44 de zile si 8 luni la diferite specii. Prin luna mai femela liliac naste un pui orb si fara par pe care-l hraneste cu laptele produs de mamele. Cand este mic, puiul, se agata de parul de pe pieptul mamei.
Exista si lilieci care nu hiberneaza, iar o data cu sosirea toamnei, fac calatorii li\ungi, ca si pasarile calatoare.
In lume exista aproximativ 1100 de specii, reprezentand circa 20 la suta din toate speciile de mamifere.

Aripa celui mai mare liliac are aproximativ 1,5 – 2 metri lungime, iar cel mai mic liliac cantareste mai putin decat o simpla moneda.
In America de Nord liliecii sunt considerati mamiferele cu cel mai mare risc de disparitie. Acestia sunt considerati cel mai bun control natural asupra imultirii insectelor. Saptezeci la suta dintre speciile de lilieci se hranesc cu insecte.

Vazul acustic – ecolocatia
Cercetatorii au fost dintotdeauna fascinati de abilitatile unice ale liliecilor, in special de ecolocatie. Liliecii nu au un vaz bun, insa dispun de o un alt “simt”.
Toti liliecii din subordinul Microchiroptera se orienteaza si se hranesc cu ajutorul ecolocatiei. Liliecii emit vibratii de sunete cu frecvente inalte care sunt reflectate inapoi ca ecouri in urechile liliacului dinspre suprafetele inconjuratoare indicand pozitia, distanta relativa si chiar natura obiectelor din mediu asemenea unui sonar.

Vazul acustic le permit liliecilor sa se orienteze chiar si cand este intuneric complet. Proprietatile fizice ale sunetelor emise variand in functie de specie. Sunetele se formeaza in laringe si sunt emise prin gura sau prin nari (in functie de specie).

Liliecii in mitologie
Liliecii au fost adesea desenati si folositi ca emblema anumitor orase si s-au realizat chiar statui.
In mitologie, in perioada clasica, liliecii au fost pictati ca simbolizand taramul mortilor, sau a lumii de jos. Ei au simbolizat si distrugerea si decaderea.
Zapotecii ii pictau adesea pe monumentele funerare si erau asociati cu moartea.

Aspectul lor putin inspaimantator a creat o serie de legende si mituri de-a lungul timpului.
Probabil singurii care au vazut in lilieci ceva bun au fost chinezii. In chineza, “liliac” inseamna si “bucurie”. In perioada antica chinezii au observat ca liliecii se hranesc cu insecte, impiedicand raspandirea malariei.
In Europa, in perioada medievala, in folclorul traditional liliecii erau atribuiti vrajitoriei si intruparea Raului. Dragonii si demonii erau adeseori pictati cu aripi de liliac. Asocierea cu vampirii a aparut in secolul al XVIII, cand zoologistul Georfes Louis Leclerc de Buffon a examinat liliecii din America de Sud. Acestia se hraneau cu sange. In aceeasi perioada, horrorul in stil gotic a devenit la moda in Europa, fiind scrise multe povesti fantastice ce identificau liliecii ca fiind vampiri.

sursa: www.descopera.org