Este 24 ianuarie 2017. Sarbatorim 158 de ani de la "Mica Unire"

Anul 1859 a rămas în istorie ca prima etapă a formării Statului modern român, prin dubla alegere de la 24 ianuarie a principelui Cuza. Evenimentul respectiv este aniversat şi în prezent de la cel mai simplu cetăţean până la mai marii statului. Astăzi momentul cheie al manifestaţiei îl reprezintă hora, care a devenit în timp elementul simbol unde „cei cu inima română”, indiferent: de vârstă, funcţie, pregătire profesională, religie, orientare politică intră rememorând clipele minunate trăite de înaintaşii noştri, în acea zi. O tradiţie transmisă din generaţie în generaţie indiferent de regimul politic aflat la conducerea poporului român.


Prima sărbătorire a acesteia a constat într-o manifestare spontană la care semnalul a fost dat chiar „în seara zilei de 24 Genuarie cându (1859) s’a dusu populaţia pe Dealu Mitropoliei…….cu lampioane şi focuri”. Actul din acea zi s-a datorat mobilizării maselor orăşeneşti şi ţărăneşti, puse în mişcare de „..membrii aripii radicale ai partidei naţionale în frunte cu C. A. Rosetti, Cezar Bolliac, D. Bolintineanu…”, care au agitat „mahalalele şi au scos din ateliere şi prăvălii pe meşteşugari şi negustori, chemându-i în Dealul Mitropoliei şi pe câmpia Filaretului să manifesteze pentru unire”. O participare masivă la manifestaţie au avut-o meseriaşii şi negustorii, veniţi în număr mare. Conform statisticii, existau în capitală 6.826 meşteşugari, cu prăvălii sau ateliere proprii, din care mai mult de jumătate s-au aflat pe străzile capitalei alături de ceilalţi manifestanţi.

Cetăţenii capitalei s-au mobilizat din proprie dorinţă întâmpinându-l pe domnul, ce realizase un vis care părea irealizabil. Spontaneitatea a fost în acele zile cuvântul de ordine al manifestărilor populare, în timp ce oficialităţilor le-a revenit doar sarcina păstrării siguranţei şi ordinei în starea de euforie generală ce a caracterizat momentul. Comportamentul participanţilor indică faptul că principele era perceput de contemporani, ca fiind persoana capabilă să reformeze din temelii societatea românească. Pe balconul central al „Teatrului Mare era un tablou al domnitorului, înconjurat de imaginile personificate de Justiţie, Abundenţei şi Gloriei….iar populaţia scandează Principele! Principele!”

Palatul Stirbei din localitatea Darmanesti, jud. Bacau

Palatul Stirbei a fost construit la sfârsitul secolului XIX si prima jumatate a secolului XX de Gheorghe Stirbei si Elisabeta Baleanu.
Este amplasat pe un platou aflat la altitudinea de 600 m. se poate ajunge pe partea stânga a Vaii Uzului, pe un drum ce se desprinde din sosea, urca pe dealul Maguricea.
La o distanta de 4 km, înaintând spre înaltimea dealului împadurit cu foioase si conifere, se afla amplasat acest frumos castel.
Padurile din împrejurimile orasului Darmanesti, pe sute de hectare, în a doua jumatate a secolului al XIX-lea, au apartinut familiei domnesti Barbu Stirbei.
Printul Gheorghe Stirbei (parlamentar, decedat în anul 1916) a amplasat acest frumos castel într-o zona pitoreasca, integrându-se perfect în ambianta locului.

Din parcul palatului se intra în padure si de aici se poate urca pe diferite trasee si chiar pe muntele Nemira.Palatul a fost construit de maestri italieni, dupa planurile arhitectului Nicolae Ghika Dudesti. Este o constructie masiva din caramida pe 4 nivele (subsol, parter si doua etaje, partial P+1 în zona terasei semicirculare), cu o aripa (în „L”) numai parter + etaj si alte doua corpuri parter, anexate acesteia din urma. Intrarea principala se face pe o terasa cu scari ample. Încaperile corpului principal destinate zonei oficiale (de primire, salonul mare, sufrageria, birourile, sera, scara principala) au dimensiuni mult mai mari, cu deschideri pâna la 10 m. Tot aici avem acces spre terasa deschisa, semicirculara cu latura de 2,40 m. Corpul lateral, cu încaperi mai mici, ridicat pe 2 nivele, reprezinta zona administrativa a palatului. Fatadele (partial tencuite, partial cu zidarie aparenta) prezinta ferestre cu ancadramente din caramida aparenta si balcoane cu elemente decorative din lemn. Soclul este înalt din piatra de cariera. Suprafata parcului este de 125095 mp dintre care suprafata castelului este de 2530,71 mp, castelul reprezentând 1031,13 mp.

Restul de constructie reprezinta spatii anexe, magazie, grajduri, grupuri sanitare s.a. Aici a functionat un aeroport particular. Pâna în anul 1944 castelului a fost întretinut de familia printului Stirbei. Între anii 1947-1977 cladirea a functionat cu destinatia de sanatoriu T.B.C. Din 1978 devine tabara pentru copii. În tot acest timp monumentul a suferit numeroase degradari: - avarieri ale structurii de rezistenta în zona turnului principal în zona turnului datorita neconformarii antiseismice a structurii; - deteriorarea zidariei la exterior datorita si scurgerii defectuoase a apelor pluviale; - degradarea tencuielilor interioare datorita umezelii, în mod deosebit în zona subsolului, a functionarii defectuoase a centralei termice; - degradari ale tavanelor datorita deteriorarii instalatiilor sanitare; - fracturarea unei grinzi de lemn a plafonului peste parter (sala de mese) datorita compartimentarilor necorespunzatoare de la etaj; - degradarea în totalitate a învelitorii, a sistemului de scurgere (jgheaburi, burlane); - degradarea instalatiilor sanitare, electrice, termice datorita uzurii în timp si a folosirii necorespunzatoare.

Imi place berea !