BLAISE PASCAL - viata
Blaise Pascal s-a nãscut pe 19 iunie 1623 in Clermont si a murit la Paris in 19 august 1662. Tatãl lui, un judecãtor din Clermont, avand la randul sau un anumit renume in stiintã, s-a mutat in Paris in 1631, pentru a-si continua propriile studii pe o parte, si pentru a-si educa unicul sãu fiu care dovedise deja abilitãti exceptionale.Micul Blaise a fost tinut acasã pentru nu se obosi prea mult si din acelasi motiv educatia lui a fost mai intai restransa la invãtarea limbilor strãine, neincluzand evident matematica.Acest program a simulat curiozitatea baiatului si, intr-o zi, la doisprezece ani, a intrebat ce este geometria. Invãtãtorul lui i-a rãspuns cã este stiinta construirii figurilor exacte si a determinãrii proportiilor dintre diferite parti ale lor. In curand Pascal se apucã de studiat geometria, sacrificandu-si timpul de joacã si in ciuda restrictiilor care ii erau impuse, si in cateva sãptãmani descoperã singur multe proprietãti ale figurilor. Cea mai importantã este aceea privitoare la suma unghiurilor unui triunghi care este egalã cu douã unghiuri drepte, res¬pectiv 180 de grade. Se pare cã dovada consta simplu in impãturarea unghiurilor peste figurã astfel incat varfurile lor sã se intalneascã in centrul cercului inscris in triunghi. O demonstratie similarã se poate obtine prin impãturarea unghiurilor astfel incat ele sã se intalneascã pe piciorul perpendicularei duse din varful unghiului cel mai mare pe latura opusã. Impresionat de aceastã demonstratie inteligentã, tatãl sãu i-a dat o copie a cãrtii Elementele de Euclid, pe care Pascal o citeste cu interes panã cand o invatã.
La varsta de paisprezece ani este admis la intalnirile sãptãmanale tinute de Roberval, Mersenne, Mydorge si de alti matematicieni francezi. In final din aceste sedinte se naste Academia Francezã.
La varsta de saisprezece ani Pascal scrie un eseu despre conice, iar la optspre¬zece ani construieste prima masinã aritmeticã, un calculator rudimentar, pe care o va imbunatatii peste opt ani. Scrisorile lui cãtre Fermat aratã cã aproximativ in aceastã perioadã se concentra asupra geometriei analitice si fizicii. A repetat si experimentele lui Toricelli.In 1650 la mijlocul carierei lui stiintifice, Pascal si-a abandonat brusc idealurile lui in favoarea reli¬giei, asa cum zice in Pensées, "contempleazã mãretia si misterul omului". In 1653 a trebuit sã administreze mosia tatãlui sãu. Acum a adoptat iarãsi vechile lui ocupatii si a fãcut cateva experimente asupra presiunii exercitate de lichide si gaze. In aceeasi perioadã a inventat triunghiul aritmetic, si impreunã cu Fermat a creat calculul probabilitãtilor.
Medita asupra cãsãtoriei cand un accident l-a determinat iarãsi sã se concentreze asupra religiei. S-a mutat la Port Royal unde a trãit panã in 1662. Singura lucrare matematicã care o mai scrie o a fost un eseu despre cicloidã in 1685. Su¬ferea de insomnie si de o durere de dinti cand i-a venit idea si spre surprinderea lui suferinta i-a trecut. Privind aceasta ca un semn divin a continuat problema, lucrand fãrã oprire opt zile, si a terminat o lucrare relativ completã despre geometria cicloidei.
Prima lucrare asupra geometriei conicilor, scrisã in 1639, a fost publicata doar in 1779. Conica este o curbã planã rezultatã din intersectia unui con circular cu un plan. Se pare cã a fost scrisã sub indrumarea lui Desargues. Douã rezultate sunt deopotrivã importante si interesante. Primul este o teoremã cunoscutã sub numele de Teorema lui Pascal : Dacã un hexagon poate fi inscris intr-o conicã atunci punctele de intersectie ale laturilor opuse vor fi colinieare (pe aceiasi dreaptã).
